Skip to main content

Etichetă: coca staicu

psihonutritie

Rolul psihologului în managementul obezității

O explorare mai profundă, dincolo de kilograme.

În imaginația noastră, obezitatea apare adesea ca o cifră pe cântar sau ca un cod numeric într-un dosar medical. În realitate, obezitatea de manifestă ca o poveste subiectivă. O țesătură între corp și emoții, între motivație și memorie, între pofte și reguli interne. Aceasta nu este doar un simplu „fenomen metabolic”, ci un labirint complex în care psihicul, comportamentul și biologia dansează împreună. Statisticile arată creșterea continuă a prevalenței obezității la nivel global, dar și la noi în țară. Ceea ce aduce în prim-plan importanța unei intervenții care să includă și perspectiva psihologică, nu doar medicală sau nutrițională.

Ca și psiholog nu pășesc în această arie, doar cu evaluare, jurnal și exerciții specifice, ci în primul rând cu o invitație la introspecție:

„Ceea ce se întâmplă în spatele actului de a mânca contează mai mult decât porția în sine.”

Când lucrez cu persoane care se confruntă cu kilogramele în plus, urmăresc firul nevăzut al motivațiilor, al mecanismelor de coping și al legăturii dintre emoție și comportament.

1. Înțelegerea comportamentului alimentar ca semnificație

Dincolo de calorii există „semnificații emoționale ale alimentației”. Adică, moduri în care oamenii folosesc mâncarea ca instrument de reglare afectivă sau ca refugiu în fața stresului. Unele persoane consumă alimente bogate în energie nu pentru foamea fizică, ci ca răspuns la trăiri dificile, cum ar fi anxietatea, nemulțumirea sau frustrarea. Această axă psihologică a relației cu mâncarea se transformă într-un element central al procesului terapeutic.

Acolo unde un plan alimentar oferă instrucțiuni, eu caut modul în care anumite emoții, convingeri sau amintiri modelează obiceiurile alimentare, făcând din clientul meu un explorator al propriei experiențe interioare. În loc să prescriu doar reguli, te invit la descoperirea sensului comportamentelor repetitive și la crearea de alternative consolidate.

2. Interviul motivațional și construirea autonomiei

Majoritatea clienților cu care am lucrat au fost martori ai unei lupte interioare dintre dorința de schimbare și frica de eșec. Aici intervenția psihologică s-a bazat pe un dialog calibrat și nu replica frecvent întâlnită:  „trebuie să…”. Folosirea întrebărilor care activează motivația intrinsecă și autonomie sunt instrumente valoroase pentru proces. Empatia devine metodă, iar interviul motivațional nu este un instrument tehnic, ci un dialog autentic care creează terenul fertil pentru schimbare.

În acest context, motivația nu se „instalează”, ci clientul o descoperă, inițial ca intenție, apoi ca obicei consolidat.

3. Relația terapeutică: spațiul sigur al schimbării

John Bowlby și alți teoreticieni ai atașamentului au subliniat importanța siguranței interpersonale pentru învățare și adaptare. În managementul supraponderabilității și obezității, această siguranță se traduce în capacitatea psihologului de a crea un cadru în care clientul se simte validat, înțeles și acceptat. Obezitatea, este stigmatizată social, ceea ce aduce cu sine rușine, vinovăție, experiențe de respingere și anxietate socială.

Validarea emoțională și o relație construită pe încredere permit clientului să exploreze fără teamă propriile dificultăți și să construiască strategii de coping fără critica internă care sabotează de obicei progresul.

4. Identificarea și restructurarea credințelor limitative

Credințele de tipul „nu pot să fac asta” sau „nu se potrivește pentru mine” sunt ca o mantră interioară la persoanele cu kilograme în plus. Rolul meu în aceste situații este de traducător între lumea cognitivă și cea emoțională. În sesiunile de consiliere ajut cliențiisă își descifrezeaceste gânduri, să le confrunte și să să le reformuleze mai accesibil pentru ei.

Această intervenție cognitivă nu elimină problemele prezente ale clientului, ci schimbă modul în care acesta le perce, deschizând alte căi pentru alegeri mai congruente cu scopurile dorite de către client.

5. Strategii  comportamentale și autoreglare

Intervențiile includ strategii bazate pe:

  • autocunoaștere prin folosirea jurnalului. Clientul înregistrează tiparele alimentare și emoționale.
  • expunere gradată la stimuli declanșatori. Îl ajută pe client să își antreneze răspunsuri adaptative.
  • consolidarea alegerilor sănătoase prin feedback pozitiv.

Aceste tehnici nu doar susțin schimbarea, ci sporesc reziliența psihologică, capacitatea de a tolera disconfortul și de a face alegeri în acord cu valorile personale ale clientului.

6. Rolul în echipa interdisciplinară

În managementul obezității, colaborarea între nutriționiști, medici, psihologi sau alți specialiști permite o abordare integrată a problemelor clientului. În acest „tablou multidisciplinar”, psihologul oferă perspectiva umană a comportamentului, punând în dialog recomandările medicale cu resursele interne ale persoanei. Obezitatea are un status complex ceea ce determină specialistul care o abordează să nu fie un solitar.

Un drum ecologic între minte și corp

Rolul psihologului în managementul obezității este mai mult de a fi tehnic sau metodic, el ține de explorarea umană. Ca și psiholog, traduc ceea ce se întâmplă în lumea interioară prin instrumente de transformare, împletesc motivația cu compasiunea, claritatea cu toleranța și acțiunea cu sensul. Dacă ar există o rețetă universală pentru greutate sau obiceiuri sănătoase, totul ar fi ușor. Există însă, un fir narativ interior pe care eu ca și psiholog îl pot ajuta pe client să îl descifreze. Un fir care poate face din schimbare o experiență sustenabilă, nu doar un efort izolat.

Pentru un management eficient al obezității, soluțiile se găsesc nu doar în dietă sau exercițiu, ci în interacțiunea dintre minte, emoție și comportament și psihologul este ghidul acestui dialog interior.

Prăjitură cu piersici

O prăjitură cu piersici și pandișpan, pregătită acasă, nu este doar un desert delicios, ci și o expresie a grijii și dragostei pentru familie. Îți propun să citești cu atenție articolul și să te gândești la fiecare recomandare sau sfat al meu, tu ce faci!


Atunci când îți pregătești deserturile acasă ai 3 beneficii mari:

  • Controlul ingredientelor. Știi exact ce pui în prăjitură. Prăjitura ta va conține ouă, făină, zahăr și praf de copt, fără aditivi, conservanți, amelioratori și coloranți. În plus controlezi cantitatea de zahăr și calitatea celorlalte ingrediente.
    • Tips&Tricks. La prăjiturile cu fructe întotdeauna înjumătățesc cantitatea de zahăr. În compoziție folosesc ulei de cocos în loc de ulei de floarea soarelui
  • Creativitate și relaxare: Gătitul poate fi o activitate terapeutică, oferindu-ți un moment de liniște și satisfacție personală. În plus dacă ai copii mai mici sau ești bunică îi poți implica pe pitici în prepararea prăjiturilor. Fă abstracție de la consecințele acestei acțiuni asupra bucătăriei. Pentru că și partea de curățenie poate fi transformată într-o sesiune de team building. Lasă deoparte: doar eu fac cel mai bine curățenie.
  • Bucuria împărtășirii. Ce poate aduce mai multă căldură și bucurie în casă decât aroma unei prăjituri proaspăt scoase din cuptor, împărțită cu familia sau prietenii.


Tips&Tricks: Alege peste vară-toamnă preparate ușoare, cu puține grăsimi (cremele de unt). Există o sumedenie de moduri în care poți prepara prăjiturile.
Într-un stil de viață echilibrat poți mânca și prăjituri, atunci când știi ce conțin, când te limitezi la o porție adaptată nevoilor tale și când nu este un obicei zilnic.


Concluzie


Privarea pe termen lung de preparate care îți plac poate avea un impact emoțional negativ. Lipsa lor din alimentație provoacă gânduri și sentimente de frustrare și nemulțumire, Toate acestea duc în timp la posibilitatea de a dezvolta o relație nesănătoasă cu mâncarea și la accentuarea stresului. Atunci când ești stresată toți stimulii din lumea asta par să se răstogolească peste tine.


De ce să te privezi de mici plăceri ale vieții, care pot reduce stresul, anxietatea?


Atunci când păstrezi echilibrul în ceea ce faci, trăiești în bunăstare. Pentru că : cei prea mult nu-i sănătos, ce-i prea puțin e nesatisfăcător. Tu decizi care este nivelul tău de satisfacție.
Ce desert cu fructe te gândești să pregătești?

Prăjitura cu piersici și stimulii

Stimulul este un factor intern sau extern care declanșează o reacție sau un răspuns în organism. Dacă ne uităm la prăjitura cu piersici, stimul pe care îl simțim poate fi:

  • O senzație fizică – datorată foamei sau a unui nivel de energie scăzut
  • O emoție – de regulă când ești tristă sau supărată
  • Un factor de mediu – aspectul apetisant al prăjiturii, vorba veche: ochii văd, inima cere!


Care-i treaba cu stimulii? Stimulii activează procesele mentale care acționează sau generează comportamentele noastre, în acest caz impulsul de a consuma ceva dulce, pentru a atinge o stare de bine și satisfacție. Impulsul în acest caz este generat de experiențele anterioare, în care mintea noastră știe că zahărul stimulează eliberarea de dopamină – neurotransmițător care este asociat cu plăcerea și recompensa. Este exact ce ai nevoie atunci când din punct de vedere emoțional ești afectată. Ești stresată, cauți să te relaxezi prin atingerea unui stări de relaxare și plăcere, în plus ai nevoie de o recompensă „emoțională” care să compenseze ceea ce a generat starea de stres.De aceea spuneam că păstrarea unui echilibru este esențial pentru un stil de viață sănătos, iar acest lucru îl putem controla prin conștientizarea acțiunilor noastre. În loc să cazi pradă impulsului de a mânca trei felii de prăjitură, poți alege o practică ușoară și la îndemână – mindful eating – mâncatul conștient.


Mâncatul conștient – mindful eating


Prin această practică atenția ta este îndreptată către mâncare și mai puțin către starea sau emoția ta. Practica implică savurarea preparatului cu focus pe gustul, textura, mirosul acestuia.

Revenind la prăjitura cu piersici și pandișpan, pentru a te bucura cu adevărat de savoarea ei, prepar-o acasă, sărbătorește momentul și bucură-te de aromele ei.

Dacă însă continui să te lupți cu stimulii, poți să-i eviți, poți să îngheți în fața lor, însă singurul lucru care funcționează este să apelezi la un specialist care să te ajute să depășești și să rezolvi cauzele care te fac vulnerabilă în fața lor.

Coca Staicu
dr dan staicu