Rolul psihologului în managementul obezității
O explorare mai profundă, dincolo de kilograme.
În imaginația noastră, obezitatea apare adesea ca o cifră pe cântar sau ca un cod numeric într-un dosar medical. În realitate, obezitatea de manifestă ca o poveste subiectivă. O țesătură între corp și emoții, între motivație și memorie, între pofte și reguli interne. Aceasta nu este doar un simplu „fenomen metabolic”, ci un labirint complex în care psihicul, comportamentul și biologia dansează împreună. Statisticile arată creșterea continuă a prevalenței obezității la nivel global, dar și la noi în țară. Ceea ce aduce în prim-plan importanța unei intervenții care să includă și perspectiva psihologică, nu doar medicală sau nutrițională.
Ca și psiholog nu pășesc în această arie, doar cu evaluare, jurnal și exerciții specifice, ci în primul rând cu o invitație la introspecție:
„Ceea ce se întâmplă în spatele actului de a mânca contează mai mult decât porția în sine.”
Când lucrez cu persoane care se confruntă cu kilogramele în plus, urmăresc firul nevăzut al motivațiilor, al mecanismelor de coping și al legăturii dintre emoție și comportament.
1. Înțelegerea comportamentului alimentar ca semnificație
Dincolo de calorii există „semnificații emoționale ale alimentației”. Adică, moduri în care oamenii folosesc mâncarea ca instrument de reglare afectivă sau ca refugiu în fața stresului. Unele persoane consumă alimente bogate în energie nu pentru foamea fizică, ci ca răspuns la trăiri dificile, cum ar fi anxietatea, nemulțumirea sau frustrarea. Această axă psihologică a relației cu mâncarea se transformă într-un element central al procesului terapeutic.
Acolo unde un plan alimentar oferă instrucțiuni, eu caut modul în care anumite emoții, convingeri sau amintiri modelează obiceiurile alimentare, făcând din clientul meu un explorator al propriei experiențe interioare. În loc să prescriu doar reguli, te invit la descoperirea sensului comportamentelor repetitive și la crearea de alternative consolidate.
2. Interviul motivațional și construirea autonomiei
Majoritatea clienților cu care am lucrat au fost martori ai unei lupte interioare dintre dorința de schimbare și frica de eșec. Aici intervenția psihologică s-a bazat pe un dialog calibrat și nu replica frecvent întâlnită: „trebuie să…”. Folosirea întrebărilor care activează motivația intrinsecă și autonomie sunt instrumente valoroase pentru proces. Empatia devine metodă, iar interviul motivațional nu este un instrument tehnic, ci un dialog autentic care creează terenul fertil pentru schimbare.
În acest context, motivația nu se „instalează”, ci clientul o descoperă, inițial ca intenție, apoi ca obicei consolidat.
3. Relația terapeutică: spațiul sigur al schimbării
John Bowlby și alți teoreticieni ai atașamentului au subliniat importanța siguranței interpersonale pentru învățare și adaptare. În managementul supraponderabilității și obezității, această siguranță se traduce în capacitatea psihologului de a crea un cadru în care clientul se simte validat, înțeles și acceptat. Obezitatea, este stigmatizată social, ceea ce aduce cu sine rușine, vinovăție, experiențe de respingere și anxietate socială.
Validarea emoțională și o relație construită pe încredere permit clientului să exploreze fără teamă propriile dificultăți și să construiască strategii de coping fără critica internă care sabotează de obicei progresul.
4. Identificarea și restructurarea credințelor limitative
Credințele de tipul „nu pot să fac asta” sau „nu se potrivește pentru mine” sunt ca o mantră interioară la persoanele cu kilograme în plus. Rolul meu în aceste situații este de traducător între lumea cognitivă și cea emoțională. În sesiunile de consiliere ajut cliențiisă își descifrezeaceste gânduri, să le confrunte și să să le reformuleze mai accesibil pentru ei.
Această intervenție cognitivă nu elimină problemele prezente ale clientului, ci schimbă modul în care acesta le perce, deschizând alte căi pentru alegeri mai congruente cu scopurile dorite de către client.
5. Strategii comportamentale și autoreglare
Intervențiile includ strategii bazate pe:
- autocunoaștere prin folosirea jurnalului. Clientul înregistrează tiparele alimentare și emoționale.
- expunere gradată la stimuli declanșatori. Îl ajută pe client să își antreneze răspunsuri adaptative.
- consolidarea alegerilor sănătoase prin feedback pozitiv.
Aceste tehnici nu doar susțin schimbarea, ci sporesc reziliența psihologică, capacitatea de a tolera disconfortul și de a face alegeri în acord cu valorile personale ale clientului.
6. Rolul în echipa interdisciplinară
În managementul obezității, colaborarea între nutriționiști, medici, psihologi sau alți specialiști permite o abordare integrată a problemelor clientului. În acest „tablou multidisciplinar”, psihologul oferă perspectiva umană a comportamentului, punând în dialog recomandările medicale cu resursele interne ale persoanei. Obezitatea are un status complex ceea ce determină specialistul care o abordează să nu fie un solitar.
Un drum ecologic între minte și corp
Rolul psihologului în managementul obezității este mai mult de a fi tehnic sau metodic, el ține de explorarea umană. Ca și psiholog, traduc ceea ce se întâmplă în lumea interioară prin instrumente de transformare, împletesc motivația cu compasiunea, claritatea cu toleranța și acțiunea cu sensul. Dacă ar există o rețetă universală pentru greutate sau obiceiuri sănătoase, totul ar fi ușor. Există însă, un fir narativ interior pe care eu ca și psiholog îl pot ajuta pe client să îl descifreze. Un fir care poate face din schimbare o experiență sustenabilă, nu doar un efort izolat.
Pentru un management eficient al obezității, soluțiile se găsesc nu doar în dietă sau exercițiu, ci în interacțiunea dintre minte, emoție și comportament și psihologul este ghidul acestui dialog interior.
