De ce dorința nu e suficientă pentru schimbare?
Elvira avea 45 de ani și se afla într-o perioadă provocatoare a vieții sale. După mai multe evenimente cu impact emoțional puternic, s-a trezit cu 7 kilograme în plus. De fiecare dată când se uita în oglindă sau pe cântar, șoptea: „Trebuie să slăbesc.”. Lunile au trecut, iar schimbarea nu venea. Te regăsești?
Dorință vs. VOINȚA în schimbare
Ce s-a întâmplat cu Elvira este comun multora dintre noi, fie că vorbim de scăderea în greutate sau de schimbarea altor comportamente. Daaa, scăderea în greutate înseamnă o sumă de comportamente, pe care este necesar să le adaptezi sau să le îmbunătățești. Dar să ne întoarcem la Elvira și la dorința ei: „Dorea să slăbească” — dar oare vroia cu adevărat? Percepi o diferență între a dori și a vrea? Dacă nu te-ai gândit până acum, afla acum că este una mare. Și cum cuvintele au rol important în dialog, atunci când ne propunem o schimbare, chiar trebuie să alegem acel verb care și conduce o acțiune. Deci:

- A dori este un impuls emoțional: „Mi-ar plăcea să am corpul de altădată.”
- A vrea este o decizie internă susținută: „Vreau și sunt gata să lucrez pentru asta.”
Dorința este fluctuantă, dependentă de starea de spirit. În plus este un vis și ca orice vis nu este ancorat în realitate, pe când: VOINȚA, presupune angajament, claritate și acțiuni specifice.
Vom „vrea”, atunci când știm ce înseamnă acea schimbare pentru noi, așa că…
Stabilirea „DE CE”-ului personal
Într-una dintre sesiuni, am ghidat-o pe Elvira să se conecteze cu propriul ei „DE CE”. Am schimbat paradigma din: „vreau să slăbesc pentru a arăta bine la plajă”, în ceva mai adânc, autentic, necesar zilnic Elvirei:

- Vreau să slăbesc ca să pot urca scările fără să rămân fără aer.
- Vreau să fiu un model de echilibru pentru fiica mea.
- Vreau să am un corp sănătos, pentru a fi activă și după 60 ani.
Această ancorare emoțională i-a schimbat radical abordarea. Pe lângă faptul că Elvira și-a remodelat gândirea, aceasta și-a stabilit niște țeluri ușor de măsurat.
Importanța statusului mental
Transformarea reală nu înseamnă doar înlocuirea unei prăjituri cu un măr. Pentru că, pentru ca aceasta să fie de durată este necesar:
- Să îi dăm creierul un scop clar pentru a direcționa energia și acțiunea. Creierul nostru are nevoie de direcție și imagine clară.
- Să ne asigurăm că statusul mental, mintea, determină tiparele emoționale și comportamentale.
Așa că, când doar „dorești” o schimbare, mintea este pasiv, pentru că nu simte emoție. Când „vrei cu adevărat”, se activează sistemele neuronale de motivație, decizie și perseverență. Acestea sunt cele generatoare de emoție.
Elvira astăzi
Astăzi, Elvira nu doar că a slăbit, dar spune altfel:
„Am încredere în mine. Atunci când vreau să schimb ceva la mine îmi caut „de ce-ul”, apoi stabilesc pașii până la el. Voința Elvirei nu a venit din neant. Ea a apărut în momentul în care aceasta a găsit acele stări care au produs o emoție pozitivă puternic pentru încărcării sensul său personal.
Concluzie
Dacă te regăsești în lupta continuă dintre „vreau, dar nu pot sau nu știu”, întrebarea mea este:
„Care este atevăratul tău DE CE?”
Începe prin a-ți schimba statusul mental. Restul o să vină firesc. Statusul mental ți-l schimbi atunci când reușești să corelezi stări – emoții – acțiuni.
👉 Descoperă cum psihonutriția acționează în acest proces.